Album

Albumul foto Ultima transhumanţă poate fi gasit in librariile Carturesti, Bizantina, Anthony Frost, Muzeul satului, Manastirea Oasa sau on-line: carturesti.ro si librariabizantina.ro

Un making-of al albumului puteti sa vedeti pe: graphicfront.ro

 

Mai jos puteti sa cititi un extras din prefata albumului Ultima transhumanta:

Am început acest proiect din mai multe motive.

Primul este curiozitatea. Mergând cu trenul sau cu maşina am văzut pe câmp oi; lângă oi e şi câte un cioban. Şi am fost curios să aflu câte ceva despre ciobani. Unde dorm, ce mănâncă, ce fac toată ziua, tot anul… Am aflat că unii ciobani merg zi de zi cu oile, sute de kilometri într-un an, dorm unde îi prinde noaptea, sub cerul liber, indiferent de anotimp. Trăiesc într-o altă lume, într-un alt timp, într-un calendar cvasi-cosmic. Şi totuşi îi întâlnim din când în când.

Un alt motiv este acela că îmi place brânza. Brânza se pare că este unul dintre cele mai vechi produse româneşti de export; chiar şi etimologic. În Dicţionarul de cuvinte călătoare Alexandru Graur scrie: „Cuvântul brânză după toate probabilităţile provine din substratul daco-getic; el a fost adoptat de mai toate limbile apropiate în spaţiu de a noastră..” (Alexandru Graur, Dicţionar de cuvinte călătoare, Editura Albatros, Bucureşti 1978). Pentru că pregatirea mea este vizuală am încercat să vorbesc depre brânză, şi despre autorii ei pe limba mea, în imagini.

Al treilea motiv este dispariţia transhumanţei. Din cauza schimbărilor ciobanii nu vor să mai fie ciobani. Sau cel puţin nu vor să mai meargă la drum zi de zi, an de an, toată viaţa. E mai mult decât o meserie, e un mod de viaţă greu, foarte greu. Şi sunt din ce în ce mai puţini ciobani care mai merg la drum. Titlul proiectului „Ultima Transhumanţă” mi-a fost dat de o familie de ciobani. De generaţii familia lor mergea la drum. Eu i-am urmărit timp de un an şi jumătate; apoi mi-au spus că renunţă la drum, la „trasformanţă” cum îi ziceau ei. Au rămas ciobani, dar sunt stabili, sedentari. În Tora, în Biblie şi în Coran putem să citim: „Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucrător de pământ.” Ancestral, cu toţii avem o rudă mai apropiată sau mai îndepărtată cioban. Acum, noi suntem martorii dispariţiei unui mod de viaţă. Eu nu pot să mă opun dispariţiei transhumanţei, dar pot să încerc să o observ, atât cât a mai rămas.

Dragoş Lumpan